Puppets dedicated to the grotesque theatre or Javier Villafañe and the adventure of the horse drawn caravan “La Andariega”
La marionnette au service d’un théâtre grotesque ou Javier Villafañe et l’aventure de la roulette “La Andariega”
Marionete în slujba teatrului grotesc sau Javier Villafañe şi aventura rulotei «La Andariega»
Maud GAULTIER
Maître de Conférences
Université d’Aix-Marseille 1, France
E-mail: maud.gaultier@univ-provence.fr
Abstract
The “travelling puppet” volume, called in spanish “Títeres de la Andariega”, which represents the starting point of our analysis, was first published in 1936. The initial aesthetic project, on which we focus in this article, is well and truly the theatrical experience as a collective ceremony, ritual, both cultural and popular. Always searching for new audiences, Javier Villafañe wanted to create moments of interaction between the audience and the puppeteer. Through the own semiotics resources of puppet theater, Villafañe constantly fluctuates between the audience playful approval and a kind of distance: even if the puppets are taking their distance with the human being by emphasizing some traits rather than others, they still are, certainly distorting, mirrors of humanity.
Résumé
Le volume Marionnettes de La Vagabonde, point de départ de notre analyse, fut publié pour la première fois en 1936. Le projet esthétique initial, et sur lequel nous nous penchons dans notre article, est bel et bien l’expérience théâtrale en tant que cérémonie collective, rituelle, à la fois culturelle et populaire. Toujours à l’affût de la rencontre avec des publics nouveaux, Villafañe cherchait à créer des moments d’échange entre le spectateur et le marionnettiste. A travers les ressources sémiotiques propres de la marionnette, le théâtre de Villafañe oscille constamment entre l’adhésion ludique du public et une certaine distance: si les marionnettes s’éloignent de l’humain en accentuant certains traits au détriment de certains autres, elles restent cependant des miroirs, certes déformants, de l’humanité.
Rezumat
Volumul «Marionete hoinare», intitulat, în limba spaniolă «Titeres de la Andariega», care reprezintă punctul de începere al analizei noastre, a fost publicat pentru prima dată în anul 1936. Proiectul estetic iniţial, pe care ne concentrăm în acest articol, este, cu adevărat, experienţa teatrală ca ceremonie colectivă, ritualică atât culturală, cât şi populară. Mereu în căutarea unor noi audienţe, Javier Villafañe a dorit să creeze momente de interacţiune între audienţă şi păpuşar. Prin resursele semiotice proprii ale teatrului de marionete, Villafañe fluctuează constant între adeziunea ludică a publicului şi o anumită distanţă : dacă marionetele se îndepărtează de om, accentuând anumit trăsături în detrimentul altora, ele rămân, totuşi, oglinzi, deformante, desigur, ale umanităţii.
Key-words: Javier Villafañe, puppet, itinerant theater, grotesque
Cuvinte cheie: Javier Villafañe, marionetă, teatru itinerant, grotesc