Romanian Equivalents of Serbian Verbs of Motion in Literary Translations
Correspondants roumains des verbes de mouvement serbes dans les traductions littéraires
Corespondente româneşti ale verbelor de mişcare sârbeşti în traduceri literare
Virginia POPOVIĆ, Ivana JANJIĆ
Universitatea din Novi Sad, Facultatea de Filosofie,
Departamentul de Limba şi Literatura Română
popovic.virdjinija@gmail.com, ivana_janjic@yahoo.com
Abstract
The issues of space and movement have a long-standing tradition in the history of human thought, being an object of research in several subjects. Space is a domain of immediate experience, and movement is part of our very condition. Should a speaker of Romanian from Vojvodina (who uses Banat speech and is bilingual, knowing the language of that environment) translate a literary work from Serbian, this would most often result in calques and difficulties in finding the appropriate words in the translation process. A comparative analysis of texts from various languages shows that each language manifests a certain predilection for using verbs in the three above-mentioned categories. In this respect, Romance languages are opposed to Slavic languages, especially in Romanian, both as regards the lexical system and in terms of speech. In contrast to the situation found in French and Romanian, the Serbian language has an evident preference for verbs that contain two types of semes in their semantic scope: spatial semes combined with semes referring to how movement occurs. The particularity here is derived from the fact that verbs of the Serbian language contain a rich prefix system that indicates the various local aspects of action and only serves to express the concrete sense of space or time location.
Résumé
La problématique de l’espace et du mouvement a une longue tradition dans l’histoire de la pensée humaine, constituant un objet de recherche dans plusieurs disciplines. L’espace est un domaine de l’expérience immédiate et le mouvement fait partie de notre propre condition. Lorsqu’un parleur de langue roumaine de Voïvodine (qui parle le dialecte de Banat et qui est bilingue, connaissant la langue de l’environnement) traduit un œuvre littéraire du serbe, dans la plupart des cas on arrive à des calques et à des difficultés pour trouver les mots adéquats dans le processus de traduction. L’analyse comparée des textes de langues diverses montre que chaque langue manifeste une certaine prédilection pour l’usage des verbes des trois catégories susmentionnées. De ce point de vue, les langues romanes s’opposent aux langues slaves, particulièrement dans le roumain, tant au niveau du système lexical, qu’au niveau de la parole. Par opposition à la situation du français et du roumain, le serbe a une préférence évidente pour les verbes qui contiennent deux types de sèmes dans leur sphère sémantique: des sèmes spatiaux combinés à des sèmes se référant à la manière de déplacement. La particularité en discussion dérive du fait que les verbes de la langue serbe contiennent un système riche de préfixes qui indiquent les divers aspects locaux de l’action et qui servent seulement à exprimer le sens concret de localisation dans l’espace ou dans le temps.
Rezumat
Problematica spaţiului şi a mişcării are o lungă tradiţie în istoria gândirii umane, constituind obiect de cercetare a mai multe discipline. Spaţiul este un domeniu al experienţei imediate iar mişcarea face parte din propria noastră condiţie. Dacă se traduce din limba sârbă o operă literară de un vorbitor de limbă română din Voivodina (care vorbeşte în graiul bănăţean şi care este un bilingv, cunoscând limba mediului) în cele mai multe cazuri se ajunge la calchieri şi la dificultăţi pentru a găsi cuvintele adecvate în procesul de traducere. Analiza comparată a textelor din diverse limbi arată că fiecare limbă manifestă o anumită predilecţie pentru folosirea verbelor din cele trei categorii menţionate mai sus. Din acest punct de vedere, limbile romanice se opun limbilor slave, în special, în limba română, atât la nivelul sistemului lexical, cât şi la nivelul vorbirii. În opoziţie cu situaţia din limbile franceza şi româna, limba sârbă vădeşte o preferinţă pentru verbele care conţin în sfera lor semantică două tipuri de seme: seme spaţiale combinate cu seme referitoare la modul de desfăşurare a deplasării. Particularitatea în discuţie derivă din faptul că verbele limbii sârbe conţin un sistem bogat de prefixe care indică diversele aspecte locale ale acţiunii, şi servesc doar la exprimarea sensului concret de localizare în spaţiu sau în timp.
Keywords: verbs of motion, Romanian language, Serbian language, translation
Mots-clefs: verbes de mouvement, langue roumaine, langue serbe, traduction
Cuvinte cheie: verbe de mişcare, limba română, limba sârbă, traducere