Despre Ioan Moldovan: timpuri crimordiale*
(Ioan Moldovan, timpuri crimordiale,
poeme, ed. Elikon, 2014, 116 p.)
Printre cei mai tineri clasici ai poeziei române de astăzi îl prenumăr repede, fără să ezit, pe Ioan Moldovan. El îşi permite, de la Oradea, solitudinea de a sta în spatele unei, deja, opere poetice. O face cu sentimentul celui netulburat ori, mai bine zis, nebruiat de zgomotul şi furia Centrului.
Timpuri crimordiale, titlul recentei sale cărţi de poeme noi este mai mult o invenţie lexicală a autorului (mare meşter în domeniu) decît expresia frustă a etichetării vremurilor de astăzi. Desigur o invenţie inspirată nu doar în sine, ci şi în relaţie cu lumea noastră frămîntată (inclusiv literară), graţie disponibilităţii parcă inepuizabile a acestui poet de a se juca cu limba română precum un adevărat prestidigitator al ei. Un adevărat magister ludi al mărgelelor de sticlă în faţa cititorilor lui pe care îi iniţiază într-o artă ocultă. Mai întîi învăţîndu-i limba ei, o limbă nou-nouţă.