Global Trade issues and Cultural Exception
Les conséquences de l’exception culturelle sur les négociations
commerciales multilatérales
Consecinţele excepţiei culturale asupra negocierilor comerciale
multilaterale
Vanessa MARSON
Université de Versailles Saint-Quentin en Yvelines
E-mail: vanessa.marson73@yahoo.fr
Abstract
Cultural exception has always been a key element in the French political and cultural field. It is
based on the principle that culture is not like any other merchandise because it goes beyond the
commercial. During the negotiations of the Uruguay Round (1986-1994) the United States offered
to liberalize cultural goods and services. Due to the sensitive nature of the cultural industries, the
European Union led by France refused to make an offer of liberalization on these fields. After
heated debates between the United States and the European Union, cultural exception has finally
become a global issue since 2005. On 20 October, the UNESCO convention on cultural diversity
was voted by 148 countries to two (The United States and Israel) to legally and globally recognize
the specific nature of cultural goods and services in the liberalization process.
Resumé
L’exception culturelle est une donnée centrale de la vie culturelle et politique en France. Dans la
négociation internationale, elle se manifeste par un rejet de la libéralisation des biens et services
culturels en refusant de les réduire à une conception purement marchande comme prônée outre
atlantique. Aussi, depuis le cycle de l’Uruguay (1986-1994) qui ouvrait les négociations
commerciales aux services, l’exception culturelle fait subsister friction et désaccords entre l’Europe
et les Etats-Unis. Pourtant, si elle a été pendant plus de vingt ans circonscrite à un débat
transatlantique, la convention de l’UNESCO sur la diversité culturelle, adoptée le 20 octobre 2005
par 148 pays, que les Etats-Unis refusent de signer, fait accéder l’exception culturelle à un
sentiment d’appartenance devenu mondial. Cette convention suggère de conférer un statut juridique
à la culture souhaitant ainsi reconnaître la nature spécifique des biens et services culturels dans le
processus de libéralisation.
Rezumat
Excepţia culturală constituie o dată centrală a vieţii culturale şi politice din Franţa. În negocierea
internaţională, ea se manifestă printr-o respingere a liberalizării bunurilor şi serviciilor culturale,
refuzând a le reduce la o concepţie pur comercială, ca cea susţinută de cealaltă parte a Oceanului
Atlantic. De asemenea, de la ciclul Uruguay (1986-1994), care deschidea negocierile comerciale în
domeniul serviciilor, excepţia culturală a menţinut o stare de fricţiune şi dezacord între Europa şi
Statele Unite. Totuşi, dacă ea a fost, vreme de peste douăzeci de ani, circumscrisă unei dezbateri
transatlantice, convenţia UNESCO privind diversitatea culturală, adoptată la 20 octombrie 2005
de către 148 ţări, pe care Statele Unite refuză să o semneze, face ca excepţia culturală să acceadă
la un sentiment de apartenenţă devenit mondial. Această convenţie sugerează conferirea unui statut
juridic culturii, căutând astfel să recunoască natura specifică a bunurilor şi serviciilor culturale în
procesul de liberalizare.
Key words: globalization, cultural exception, cultural industries, audiovisual services,
liberalization, international negotiations, transatlantic relations.
Mots clés: mondialisation, exception culturelle, services audiovisuels, libéralisation, négociations
multilatérales, relations transatlantiques.
Cuvinte cheie: globalizare, excepţie culturală, industrii culturale, servicii audiovizuale,
liberalizare, negocieri internaţionale, relaţii transatlantice.