Roxana Zanea, Miraculosul. Forme şi manifestări în literatura şi arta medievală occidentală, prefaţă Silviu Angelescu, Editura Minerva, Bucureşti, 2013, 263 pagini
Nevoia de magie
Silviu PETRE
Centrul de Studii Est-Europene şi Asiatice,
SNSPA, Bucureşti
De ce ne fascinează Evul Mediu cu tot carnavalul simbolisticii sale? Cel puţin în ultimii ani, produsele culturale în conţinut medieval (filme, cărţi jocuri video etc) redau fascinaţia unui public care, deşi trăind în postmodernitate, reînvaţă gustul pentru o epocă contrară cu multe dintre valorile profesate în zilele noastre. Cu toate acestea cavaleri templieri, cruciade, relicve supranaturale pantomimează un decor plin de simboluri misterioase. [1]
Să fie doar mass-media care exploatează nevoia noastră de a ieşi din prezent; flirtul cu un trecut pe care îl vrem igienizat şi muzeificat pentru gusturile noastre sau poate fenomen psihologic mai profund: anume conştiinţa faptului că nu am fost niciodată moderni, după cum ne spune Bruno Latour în cartea sa omonimă? Oricât de paradoxal ar părea lumea noastră globalizată are trăsături neomedievale- tocirea graniţelor dintre statele naţiuni, articularea unei finanţe globale, ieşirea la suprafaţă a identităţilor regionale, apariţia unei mase de imigranţi, itineranţi care, de vie de nevoie nu se mai definesc în raport cu o patrie ci cu o situaţie, o conjunctură şi, nu în ultimul rând trecerea la Galaxia Marconi, aceea a imaginii şi sunetului care anexează textul scris. [2]