The Becoming-writing in La belva : the Dialoghi con Leucò by Cesare Pavese among bestiality, humanity and divinity
Le devenir-écriture dans La belva : les Dialoghi con Leucò de Cesare Pavese entre bestialité, humanité et divinité
Devenirea-scriitură în La belva : Dialoghi con Leucò de Cesare Pavese, între bestialitate, umanitate şi divinitate
Daniela VITAGLIANO
Université d’Aix-Marseille, CAER EA 854
Abstract
Dialoghi con Leucò by Cesare Pavese is a particular example of Greek myths rewriting, since the mythical background tightly links with the author’s philosophical-existential concept. The seventh dialogue, called La belva (The Beast), a prime example of fusion of bestiality, humanity and divinity, which oppresses men, is about Endemione and the Moon myth: the female character has the seductive qualities of a woman, the unapproachableness of a goddess and the destroying strength of a beast. A micro-analysis of the dialogue will reveal the philosophical dimension, which is beneath the whole book, inspected through the concept of “becoming” by G. Deleuze: the man, aiming continuously to a condition he doesn’t belong to, is overturned with the awareness of his being finite and with his fate of death, though. Neverthless, a way out is possible: the tale.
Résumé
Les Dialoghi con Leucò de Cesare Pavese sont un exemple particulier de réécriture des mythes grecs, l’arrière-plan mythique se liant étroitement à la conception philosophique-existentielle de l’auteur. Le septième dialogue, intitulé La belva (La bête), un cas exemplaire de fusion de bestialité, humanité et divinité qui écrase l’homme, est axé sur le mythe d’Endymion et la Lune : le personnage féminin possède les qualités séduisantes d’une femme, l’inaccessibilité d’une déesse et la force destructrice d’une bête. Une micro-analyse du dialogue permettra de dévoiler la dimension philosophique, qui sous-tend l’œuvre entière, envisagée à travers le concept de “devenir” de G. Deleuze : l’homme, aspirant continuellement à atteindre une condition qui ne lui appartient pas, est pourtant vaincu par la conscience de sa finitude et de son destin de mort. Néanmoins une voie d’issue est possible : le récit.
Rezumat
Dialoghi con Leucò de Cesare Pavese sunt un exemplu particular de rescriere a miturilor greceşti, fondul mitic legându-se strâns de concepţia filosofico-esenţială a autorului. Al şaptelea dialog, intitulat La belva (Bestia), un caz exemplar de fuziune între bestialitate, umanitate şi divinitate ce striveşte omul, este axat pe mitul lui Endymion şi cel al Lunii: personajul feminin posedă calităţile seducătoare ale unei femei, inaccesibilitatea unei zeiţe şi forţa distrugătoare a unei fiare. O microanaliză a dialogului va permite dezvăluirea dimensiunii filosofice care stă la baza operei în totalitate, luată în considerare prin intermediul conceptului de devenire al lui G. Deleuze: omul, aspirând continuu să atingă o condiţie care nu îi aparţine, este, în cele din urmă, înfrânt de către finitudinea şi destinul lui de fiinţă supusă morţii. Cu toate acestea, o cale de izbăvire este posibilă, anume : naraţiunea.
Keyswords: Pavese – Leucò – Endymion – Becoming – Deleuze
Mots clefs: Pavese – Leucò – Endymion – Devenir – Deleuze
Cuvinte cheie: Pavese – Leucò – Endymion – A deveni – Deleuze