The Brute and the Civilized Man in Late 19th Century Italian Literature
La brute et l’homme civilisé dans la littérature italienne de la deuxième moitié du XIXe siècle.
Animalul şi omul civilizat în literatura italiană din a doua jumătate a secolului al XIX-lea
Michela TOPPANO
(AMU-CAER)
Axe “Pensée action et structures politiques” et “Pratiques d’écriture”,
E-mail: michela.toppano@univ-amu.fr
Abstract
In the second half of the 19th century, Italian culture appropriated the theory of evolution which states that man is descended from the apes and thus establishes a very close link between the beast and the man. Through the analysis of three texts – the short story “Jeli, ilpastore” (1880) by Giovanni Verga, the novelsI Vicerè(1894) by Federico De Roberto andL’anno 3000.Sogno(1897) by Paolo Mantegazza – we demonstrate that all these authors agree about the conception of the animal nature of man. Nevertheless, they conceive in a different way the relationships between humanity and animality and judge these relationships differently. They provide different answers about the possibility or the impossibility for man to domesticate his animal nature. As such, these works, although selected, show how various the reactions are to two important questions of 19th century culture: body control and the possibility of progress.
Résumé
La culture italienne de la deuxième moitié du XIXe siècle est imprégnée de la conception évolutionniste de l’homme, selon laquelle l’homme descend d’un primate et postule donc une parenté extrêmement étroite entre l’homme et la bête. A travers l’analyse de trois textes –« Jeli, il pastore »(1880) de Giovanni Verga,I Vicerè(1894)de Federico De Roberto etL’anno 3000,Sogno, de Paolo Mantegazza (1897) – nous montrerons que ces auteurs partagent la même conception de la nature bestiale de l’homme. Néanmoins, ils conçoivent de manière différente les relations entre humanité et animalité et portent des jugements diversifiés sur cette relation. Ils répondent très différemment à la question concernant la possibilité ou non, de la part de l’homme, de domestiquer cette animalité. Ces romans offrent ainsi un échantillon, limité mais significatif, de la variété des réactions de la culture italienne à la problématique du contrôle des corps et à la notion de progrès qui hantaient la culture à la fin du XIXe siècle.
Rezumat
Cultura italiană din a doua jumătate a secolului al XIX-lea este marcată de o concepţie evoluţionistă cu privire la condiţia omului, în funcţie de care Omul descinde din primate, şi postulează, în consecinţă o legătură, în evoluţie, extrem de strânsă, între om şi animal. Analizând trei texte, anume: – « Jeli, il pastore » (1880)de Giovanni Verga,I Vicerè(1894)de Federico De Robertoşi L’anno 3000, Sogno, de Paolo Mantegazza(1897) – vom arăta că aceşti autori împărtăşesc aceeaşi concepţie referitoare la natura bestială a omului. Fără îndoială, ei concep în manieră diferită relaţiile între umanitate şi animalitate şi formulează judecăţi diverse despre această relaţie. Ei răspund în mod diferit la întrebarea privitoare la capacitatea sau la eşecul omului de a domestici aceste animale. Cele trei romane oferă, totodată, un eşantion, limitat, dar semnificativ, al varietăţii reacţiilor culturii italiene la problematica controlului corpurilor şi la noţiunea de progres ce preocupa cultura italiană la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Keywords: Animality – humanity – Italian Literature – 19th century – theory of evolution
Mots clefs: Animalité – humanité – littérature italienne – XIXe siècle – évolutionnisme
Cuvintecheie: Animalitate – umanitate – literaturăitaliană – secolul XIX – teoriaevolutionistă