The Gradual Reduction of Forms and Uses of the Subjunctive Mood in Roman Languages in Conjunction with the Extension of the Indicative Mood : what is the Significance of this Evolution ?
La réduction progressive des formes et des emplois du subjonctif dans les langues romanes en concomitance avec l’extension de l’indicatif : quel est le sens de cette évolution ?
Reducerea progresivă a formelor şi utilizării conjunctivului în limbile romanice în concomitenţă cu extensia folosirii indicativului : care este semnificaţia acestei evoluţii ?
Alvaro ROCCHETTI
Professeur émérite
Université de la Sorbonne Nouvelle – Paris 3
arocchetti@bbox.fr
Abstract
Building on a careful observation of the evolution of Latin language in the framework of Romance languages, where there is a tendency to develop the indicative mood at the expense of the conjunctive, the author seeks to analyze its causes. Starting from here, the author researches the way in which the transition is made, throughout history, from a system X to the following system. If, like the biologist François Jacob, we take into consideration the fact that the systems of living beings are inserted in each other like Russian dolls, the issue that arises for the researcher is, in the psychomechanic analysis of language, knowing how — and why — the transition is made from one Russian doll to another. The author shows that, with a progressive reduction in the use of the conjunctive mood, we are witnessing the transformation of a variable and expressive part of the verbal system into an invariable and not expressive element of structure, “que”, which is complemented by an unspecified form of the verb. Special attention was given to the Romanian language, which has gone farther than the other Romance languages in this reduction of the conjunctive mood, linking the expression in the virtual plane to the conjunction (să – “to”) and the expression in the actual plane to another conjunction (că – “that).
Résumé
A partir d’une observation de l’évolution du latin vers les langues romanes qui fait apparaître une tendance à développer l’indicatif au détriment du subjonctif, l’auteur se propose de rechercher les causes de cette évolution. Cette recherche le conduit à examiner la manière dont on passe, au fil de l’histoire, d’un système X au système suivant. Si l’on considère, avec le biologiste François Jacob, que les systèmes du vivant sont enchâssés les uns dans les autres à la manière des poupées russes, le problème posé au chercheur en psychomécanique du langage est de savoir comment — et pourquoi — on passe d’une poupée russe à la poupée suivante. L’auteur montre que l’on assiste, avec la réduction progressive du subjonctif, à la transformation d’une partie variable et expressive du système verbal en un élément de structure “que” invariable et non expressif, complété par une forme non marquée du verbe. Une attention spécifique est accordée à la langue roumaine qui a poussé plus loin que les autres langues romanes cette réduction du subjonctif en reportant l’expression du virtuel sur une particule (să) et l’expression de l’actuel sur une autre particule (că).
Rezumat
Pornind de la o atentă observare a evoluţiei limbii latine în cadrul limbilor romanice, în care apare tendinţa de a dezvolta indicativul în detrimentul conjunctivului, autorul îşi propune să analizeze cauzele acesteia. Plecând de aici, autorul cercetează felul în care se trece, de-a lungul istoriei, dintr-un sistem X în sistemul următor. Dacă luăm în considerare, precum biologul François Jacob, faptul că sistemele fiinţelor vii sunt inserate unele în altele precum păpuşile ruseşti, problema care se ridică pentru cercetător este, în analiza psihomecanică a limbajului, să ştie cum — şi de ce — se trece de la o păpuşă rusească la alta. Autorul arată că asistăm, cu o reducere progresivă a conjunctivului, la transformarea unei părţi variabile şi expresive a sistemului verbal într-un element de structură «que» invariabil şi neexpresiv, care este completat printr-o formă nespecificată a verbului. S-a acordat o atenţie deosebită limbii române, care a mers mai departe decât celelalte limbi romanice, prin această reducere a conjunctivului, raportând expresia din planul virtual la conjuncţia (să) şi expresia din planul actual la o altă conjuncţie (că).
Keywords: Romance languages, evolution, deflexivity, subjunctive, indicative
Mots clés : langues romanes, évolution, déflexivité, subjonctif, indicatif
Cuvinte cheie: limbi romanice, evoluţie, deflexivitate, conjunctiv, indicativ