V. Teleucă: The Poetic Ego between the Communion of Thought and the Metaphysical Gesture
V. Teleucă: l’ego poétique entre la communion de la pensée et le geste métaphysique
V. Teleucă: eul poetic între comuniunea gândirii şi gestul metafizic
Timofei Roşca
Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău, Rep. Moldova
Abstract
Visionary spirits are usually reformatory. Their incommodity is found not only within the cultivated art genre, but within the entire realm of culture that is pervaded by thinking. Obviously, creative man is counting on hisprominent skills. In what refers to the Bessarabian poet, Victor Teleuca we deal with the poet-philosopher and philosopher-poet. The two vocations are in intrinsic unity and communion. He is the author of the book “It is snowing at the edge of existence” as well as of other famous books. He did not create a philosophical system like L. Blaga did.
Instead, he showed a bold metaphysical thinking, now prone to break barriers of hermeneutic philosophy, to shake the traditional ontological positions. His philosophy operates with contradictory notions and categories that are deconstructive in Derrida’s spirit: non-existence, non-I, silence understood not even as meaning like with L. Blaga, as “light” sparked from darkness dispute “is like a goal without a goal“. It becomes a kind of study in its own “foundation”, just as the self is not just an “experiment” as Nacamura claims, but self-patience: “I endure myself as I am.” For V. Teleuca forever “is something that does not exist.” The self has its” shadow” which is always missing. The linguistic philosophy is not preferred to the study of the “shadow”. Like existence in general, which cannot distance from itself, the poetic self, contrary to Socrates’ philosophy, can see “itself, via itself, in itself.” The big question of the philosopher V. Teleuca remains not “what is a man?” so and his self, like with Holderlin commented by Heidegger, but “why does he exist?”
Résumé
Les esprits visionnaires sont d’habitude réformateurs. Leur incommodité se trouve non seulement dans le genre d’art cultivé, mais aussi dans l’ensemble du domaine de la culture qui est imprégné par la pensée. Évidemment, l’homme créatif compte sur ses compétences proéminentes. Dans le cas du poète de Bessarabie, Victor Teleuca, il s’agit du poète – philosophe et du philosophe – poète. Les deux vocations se trouvent dans une unité et une communion intrinsèques. L’auteur du livre « Il neige au bord de l’existence », ainsi que d’autres livres célèbres, n’a pas créé un système philosophique comme L. Blaga l’a fait. En revanche, il a fait la preuve d’une pensée métaphysique audacieuse, prédisposée maintenant à briser les barrières de la philosophie herméneutique, à ébranler les positions ontologiques traditionnelles. Sa philosophie opère avec des notions et des catégories antinomiques, déconstructivistes dans l’esprit de Derrida : la non – existence, le non – ego, la silence non comprise pas même en tant que signification, comme chez L. Blaga, par exemple, car la « lumière », suscitée par la dispute des ténèbres, « est comme un objectif sans objectif ».
Il devient une sorte d’étude dans sa propre « fondation », de même que l’ego n’est pas seulement une « expérience » comme Nakamura le prétend, mais une auto- patience : « je me supporte tel que je suis ». Pour V. Teleuca toujours « il y a quelque chose qui n’existe pas ». L’ego a son « ombre » qui est toujours manquant. Il préfère l’étude de « l’ombre » à la philosophie linguistique. Comme l’existence en général, qui ne peuvent pas s’éloigner d’elle-même, l’ego poétique, contrairement à la philosophie de Socrate, peut se regarder « lui-même, par lui-même, en lui-même ». La grande demande du philosophe V. Teleuca n’est pas « qu’est-ce que l’homme ? », donc aussi l’ego de celui-ci, comme chez Hölderlin, commenté par Heidegger, mais « pourquoi existe-t-il ? ».
Rezumat
Spiritele vizionare sunt, de regulă, reformatoare. Incomoditatea lor se impune nu numai în raza genului de artă cultivat, ci pe întregul tărâm al culturii pe care o străbate gândirea. Evident, omul de creaţie contează pe facultăţile sale proeminente. În cazul poetului basarabean, Victor Teleucă, avem de a face cu poetul-filosof şi cu filosoful-poet. Cele două vocaţii se află într-o unitate şi comuniune intrinsecă. Autorul volumului „Ninge la o margine de existenţă” şi al altor cărţi de prestigiu nu a creat un sistem filosofic, ca L. Blaga, de exemplu. În schimb, el a dat dovadă de o gândire metafizică îndrăzneaţă, predispusă acum să spargă barierele filosofiei şi hermeneuticii, să clatine poziţiile ontologice tradiţionale. Lirosofia lui operează cu noţiuni şi categorii antinomice, deconstructive în spirit derridian: non-existenţă, non-eu, tăcerea înţeleasă nici măcar ca semnificaţie, ca la acelaşi L. Blaga, întrucât „ lumina”, iscată din disputa întunericului, „e ca un scop fără scop”.
Devine un fel de studiu în propria „ctitorie”, tot astfel cum eul nu e doar „experiment”, cum susţine japonezul Nacamura, ci o autorăbdare: „mă rabd aşa cum sunt”. Pentru V. Teleucă totdeauna „este ceva care nu-i”. Eul îşi are „umbra” care întotdeauna lipseşte. Filosofiei lingvistice este preferată studierea „umbrei”. Ca şi existenţa , în general, care nu se poate distanţa de sine, eul poetic, contrar filosofiei lui Socrate, se poate privi „pe sine, prin sine, în sine”. Marea întrebare a filosofului V. Teleucă rămâne nu „ce este omul?” deci şi eul acestuia, ca la Hölderlin, comentat de M. Heidegger, ci „de ce este?”.
Keywords: metaphysical, hermeneutic, ontological, lirosofie.
Mots cles: métaphysique, herméneutique, ontologique, lyrosophie.
Cuvinte-cheie: metafizic, hermeneutic, ontologic, lirosofie.