Cornel Ungureanu, Artei paricidului la români,
Bucureşti, Editura Cartea Românească, 2017, 119 p.
Graţiela BENGA-ŢUŢUIANU
Institutul „Titu Maiorescu”,
Filiala din Timişoara a Academiei Române
În lucrarea dedicată lui Dostoievski, Freud vorba despre necesitatea pregătirii psihanalitice înainte de mărturisirea directă a intenţiei de paricid. Acestei pregătiri psihanalitice Cornel Ungureanu îi adaugă, prin disjuncţie, (ceea ce numeşte) o „deturnare artistă”.
O imagine a literaturii române din perspectiva sensibilă a paricidului propune criticul timişorean – de fapt, reluare a unuia dintre segmentele Istoriei secrete a literaturii române (2007), căruia i se aduc modificări, completări, clarificări şi reordonări. Faţă de Istoria secretă…, se elimină un capitol dedicat lui Zaharia Stancu, dar apar o introducere teoretică şi, mai apoi, pagini substanţiale despre Tudor Arghezi, Panait Istrati şi Eugen Ionescu. Dacă despre răsfrângerile biografiei în opera lui Mateiu Caragiale şi Camil Petrescu s-a mai scris, în cazul altora „substituţiile, transcrierile terapeutice, ‹‹atenuarea şi învăluirea›› prin literatură nu au fost sesizate sau nu au fost numite. […]