LANGUAGE AND RELIGION IN THE ROMANIAN RELIGIOUS COMMUNITIES IN SERBIA
LANGUE ET RELIGION DANS LES COMMUNAUTES CONFESSIONALLES ROUMAINES DE SERBIE
LIMBĂ ŞI RELIGIE ÎN COMUNITĂŢILE CONFESIONALE ROMÂNEŞTI DIN SERBIA
Mircea MĂRAN,
Şcoala de Studii Înalte pentru Educatori
„Mihailo Palov”, Omladinski trg 1, Vârşeţ, Serbia
mirceam@live.com
Aleksandra ĐURIĆ-MILOVANOVIĆ,
Institutul de Balcanologie al Academiei Sârbe de Ştiinţe şi Arte,
Knez Mihailova 35/IV, Belgrad, Serbia
saskadjuric@yahoo.com
Summary
This paper presents some aspects regarding the liturgical language used by religious Romanian communities from the Serbian Banat, including the Romanian Orthodox Church, the Unitarian Church and the neo-Protestant communities that have existed within this ethnic group. Following the collapse of the Austro-Hungarian Monarchy, the Romanian Orthodox parishes found within the Yugoslav state remained under the ROC, the Romanian language remaining until today the language of both the liturgy and the church administration. The same situation is present in the Romanian Church United with Rome (the Greek Catholic Church), the Romanian language also being used by neo–Protestant churches. As for matters concerning the neo–Protestants (the Nazarenes, Baptists, Pentecostals and Adventists), in places with mixed Romanian-Serbian population, the religious services are conducted as needed in both languages – Romanian and Serbian, that is in the mother tongue of the faithful.
Résumé
Dans ce travail sont représentés quelques aspects concernant la langue liturgique utilisée par des communautés confessionnelles dans la région du Banat Serbe. Ceci se déroule à partir de l’Église Orthodoxe Roumanie, ainsi que l’Église Unie, incluant aussi les communautés neo-protestantes, lesquelles existent dans le cadre de cette ethnie. Suite au démembrement de la monarchie Austro-Hongroise, les paroisses orthodoxes Roumaines, sont restées faisant partie du l’Église Orthodoxe Roumaine. A notter que la langue Roumaine persiste pendant la liturgie, ainsi que dans les administrations de l’Église. La même situation est valable pour l’Église Roumaine Unie, unie à Rome (Les Greco–Catholique), dont la langue Roumaine est également utilisée par les Églises Neo-protestantes. Concernant les Neo-protestantes (Les Nazaréens, Baptistes, Pentecostals et les Adventistes), dans les endroits a population mixte, c.a.d. Roumaino – Serbe, les services, à l’Église, se déroulent en deux langues, dont le Roumain et le Serbe, les deux langues maternelles.
Rezumat
În lucrare sunt prezentate câteva aspecte privind limba liturgică folosită de comunităţile confesionale româneşti din Banatul sârbesc, începând cu Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Unită şi până la comunităţile neo-protestante existente în cadrul acestei etnii. În urma destrămării monarhiei austro-ungare, parohiile ortodoxe române găsite în cadrul statului iugoslav au rămas în cadrul B.O.R., limba română menţinându-se până azi atât în liturghie, cât şi în administraţia bisericească. Aceeaşi situaţie este prezentă şi în ceea ce priveşte Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică), limba română fiind folosită şi de bisericile neo-protestante. În ceea ce-i priveşte pe neo-protestanţi (nazarineni, baptişti, penticostali şi adventişti), în localităţile cu populaţie mixtă româno-sârbă serviciul religios se desfăşoară după necesităţi în ambele limbi – română şi sârbă, deci în limba maternă a credincioşilor.
Keywords: liturgical language, the Serbian Banat, Orthodox, neo–Protestants
Mots clés : langue liturgique, Banat Serbe, Orthodoxes, les Neo-protestantes.
Cuvinte-cheie: limbă liturgică, Banatul sârbesc, ortodocşi, neo-protestanţi