Minimalism and Transitivity: Mircea Ivănescu
Minimalisme et transitivité : Mircea Ivănescu
Minimalism şi tranzitivitate: Mircea Ivănescu
Iulian BOLDEA
Universitatea „Petru Maior”, Târgu-Mureş
E-mail: iulian.boldea@gmail.com
Abstract
M. Ivănescu is a poet that admits in every poem, in almost every line, his condition: that of prisoner of language, of creator living in the words’ captivity, perceiving, with consciousness both their ontic efemerity, their fragility and their existential deficit and the power to communicate some of the most diverse experiences, to build a fictional world, with diaphanous shapes, with imponderable relief and an immaterial essence. Transitive and minimalist, fascinated by the nuances of real and livresque iridescence, constructing, by dull scenes and figures, an authentic metaphysics of the ordinary, Mircea Ivanescu’s poetry is especially defined as a perpetual game between the parallel mirrors of the text and the phenomenal existence, with fluctuating and inexpressive contours.
Résumé
M. Ivănescu est un poète qui admet, dans tous ses poèmes, dans presque tout vers, sa condition de prisonnier de la langue, de créateur vivant dans la captivité des mots, s’apercevant, consciemment, tant de leur éphémérité ontique, de leur fragilité et de leur déficit existentiel, que de leur pouvoir de communiquer des expériences très diverses, de construire un monde fictif, avec des formes diaphanes, avec un relief impondérable et une essence immatérielle. Transitif et minimaliste, fasciné par les nuances de l’iridescence réelle et livresque, construisant, par des scènes et des figures ternes, une véritable métaphysique de l’ordinaire, la poésie de Mircea Ivanescu est définie spécialement comme jeu perpétuel entre les miroirs parallèles du texte et l’existence phénoménale, avec des contours inexpressifs et fluctuants.
Rezumat
M. Ivănescu este un poet care îşi recunoaşte, în toate poeziile sale, în aproape fiecare vers, condiţia: aceea de prizonier al limbii, de creator care trăieşte în captivitatea cuvintelor, conştient fiind atât de efemeritatea lor ontică, de fragilitatea şi de deficitul lor existenţial, cât şi de puterea de a comunica experienţe din cele mai diverse, de a construi o lume fictivă, cu forme diafane, cu un relief imponderabil şi o esenţă imaterială. Tranzitiv şi minimalist, fascinat de nuanţele iridiscenţei, atât reale, cât şi livreşti, construind, prin scene şi figuri terne, o metafizică autentică a banalului, poezia lui Mircea Ivanescu este definită în special ca joc perpetuu între oglinzi paralele ale textului şi existenţei fenomenale, cu contururi inexpresive şi fluctuante.
Keywords: poetry, minimalism, transitivity, livresque, self-reflexivity
Mots-clés: poésie, minimalisme, transitivité, livresque, autoréflexivité
Cuvinte cheie: poezie, minimalism, tranzitivitate, livresc, autoreflexivitate