POLITICS AND POETICS OF EUROPEAN IMAGES
OF SERBIA (1804-1914)
LA POLITIQUE ET LA POÉTIQUE DES IMAGES EUROPÉENNES SUR LA SERBIE (1804-1914)
POLITICA ȘI POETICA IMAGINILOR EUROPENE
ALE SERBIEI (1804-1914)
Vladimir GVOZDEN
Department of Comparative Literature,
Faculty of Philosophy, University of Novi Sad
Zorana Đinđića 2, 21000 Novi Sad, Serbia
E-mail: v_gvozden@yahoo.com
Abstract
This paper deals with numerous French, Austrian, German and British travelogues about Serbia written in the long nineetenth century, i. e. between the First Serbian Uprisal (1804) and the beginning of WWI (1914). The author tries to demonstrate how the geography of imagotypical texts followed certain hierarchical lines, and how different texts delineated the boundaries and trajectories which condition the movements within the system of cultural recognition. When it comes to ideology, European travellers are indeed “Europeans”, inheritors and custodians of the symbolic capital of the West. There are two fundamental elements of that ideology. The first is “the process of nation-building”, that is to say, the quest, within Europe itself, for the models of social integration, which was always a sensitive question. The second element appears in the context of the spaces of colonial domination, and takes the shape of exoticism which, as literary and cultural phenomenon, transgresses national boundaries due to cultural hegemony of great powers (‘great nations’). The ambivalence of writing about other cultures constitutes the limits of (Serbian) nation as narration, but differences are simultaneously admitted as a threshold that has to be transgressed, erased and translated in the process of a unified ‘humanist’, i.e. European cultural production.
Rezumat
Acest articol analizează numeroase jurnale de călătorie cu autori francezi, austrieci, germani și britanici, scrise despre Serbia în lungul secol XIX, adică între Prima Revoltă Sârbă (1804) și începutul Primului Război Mondial (1914). Autorul încearcă să demonstreze cum geografia textelor imagotipice a urmărit anumite linii ierarhice și cum diferite texte au delimitat granițe și traiectorii care condiționează mișcările din cadrul sistemului de recunoaștere culturală. Când vine vorba de ideologie, călătorii europeni sunt într-adevăr „europeni”, moștenitori și custozi ai capitalei simbolice a Occidentului. Există două elemente fundamentale ale acestei ideologii. Prima este „procesul de construire a națiunii”, cu alte cuvinte, căutarea, în Europa însăși, a modelelor de integrare socială, care a reprezentat mereu o chestiune sensibilă. Cel de-al doilea element apare în contextul spațiilor de dominație colonială și îmbracă forma exotismului care, ca fenomen literar și cultural, depășește granițele naționale, grație hegemoniei culturale a marilor puteri („marile națiuni”). Ambivalența scrierilor despre alte culturi constituie limitele națiunii (sârbe) ca narațiune, însă diferențele sunt în mod simultan admise ca prag care trebuie depășit, înlăturat și transpus în procesul unui „umanism” unificat, adică producția culturală europeană.
Keywords: image, Serbia, Europe, folklore, national-humanism.
Cuvinte cheie: imagine, Serbia, Europa, folclor, național-umanism