Sacred and Profane in the Quattrocento
Sacré et profane au Quattrocento
Sacru şi profan în Quattrocento
Jean-Louis Charlet
Université –Marseille AMU, UMR 7297
E-mail : charlet@mmsh.univ-aix.fr
Abstract
On the basis of a semantic and lexicographic (N. Perotti, Cornu copiae ; L. Valla, Elegantie) study of the words sacer and profanus, it is showed that in the latin poetry and in the thought of the Quattrocento, the sacred can pass to the (latin) linguage, to the poetry, to a kind of paganism and principally to a laicization of the sacred (sacralisation of the body and of the man himself) which announces our modern time.
Résumé
Sur la base d’une étude sémantique et lexicographique (N. Perotti, Cornu copiae ; L. Valla, Elegantie), des termes sacer et profanus, on montre que dans la poésie latine et dans la pensée du Quattrocento, le sacré peut se déplacer vers la langue (latine), vers la poésie, vers un certain paganisme et surtout vers une laïcisation du sacré (sacralisation du corps et de l’homme lui-même) qui annonce l’époque contemporaine.
Rezumat
Pe baza unui studiu semantic şi lexicografic (N. Perotti, Cornu copiae; L. Valla, Elegantie), abordarea termenilor sacer et profanus arată că în poezia latină şi în gândirea proprie epocii pe care o desemnăm prin Quattrocento, sacrul se poate deplasa spre limbă (latină), spre poezie, spre un anume păgânism, mai ales spre laicizarea sacrului (sacralizarea corpului şi a omului însuşi), care anunţă epoca contemporană.
Key-words: sacred, profane, laicization of the sacred, sacrality of latin, sacrality of man
Mots-clés: sacré, profane, laïcisation du sacré, sacralité du latin, sacralité de l’homme
Cuvinte cheie: sacru, profan, laicizarea sacrului, sacralitatea latinei, sacralitatea omului