Deflexivity Phenomena in French and Italian: Convergent Typological Evolutions?
Les phénomènes de déflexivité en français et en italien: évolutions typologiques convergentes ?
Fenomene de deflexivitate în limbile franceză şi italiană: evoluţii tipologice convergente?
Louis BEGIONI
CAER EA 854, Université de Provence
Abstract
Our study provides a comparison of the diachronic evolution of French and Italian in order to bring out the points of convergence and the most characteristic differences in particular a typological point of view. Our approach is based on the systemic diachronic as well as the fundamental concept of déflexivité. It analyzes the reference to the personal sphere in the noun phrase (especially regarding the article and the demonstrative) and the expression of the person in the verb phrase) and shows a typological evolution “neo-insulating” for French and inflected for Italian.
Résumé
Notre étude propose une comparaison des évolutions diachroniques du français et de l’italien dans le but de faire émerger les points de convergences et les différences les plus caractéristiques en particulier d’un point de vue typologique. Notre approche s’appuie sur la systémique diachronique ainsi que sur le concept fondamental de déflexivité. Elle analyse la référence à la sphère personnelle dans le syntagme nominal (concernant surtout l’article et le démonstratif) et l’expression de la personne dans le syntagme verbal) et met en évidence une évolution typologique « néo-isolante » pour le français et flexionnelle pour l’italien.
Rezumat
Studiul nostru propune o comparaţie între evoluţiile diacronice ale limbilor franceză şi italiană, în scopul de a evidenţia puncele de convergenţă şi diferenţele cele mai caracteristice, în special din punct de vedere tipologic. Abordarea noastră se sprijină pe systemica diacronică, precum şi pe conceptul fundamental al deflexivităţii. Ea analizează referirea la sfera personală în sintagma nominală (privind, mai ales, articolul şi demonstrativul) şi exprimarea persoanei în sintagma verbală) şi évidenţiază o evoluţie tipologică « neo-izolantă » pentru limba franceză şi flexională pentru cea italiană.
Key-words: Romance linguistics, comparative linguistics of the Romance languages , diachrony, systemics, psychomechanics of language.
Mots-clés: linguistique romane, linguistique comparée des langues romanes, diachronie, systémique, psychomécanique du langage.
Cuvinte cheie: lingvistică romanică, lingvistica comparată a limbilor romanice, diacronie, sistemică, psihomecanica limbii.