THE MEANING OF BEAUTY AS A MARK OF THE ENTIRE CULTURE
LE SENS DE LA BEAUTE COMME REPERE DE L’ENSEMBLE CULTURE
SENSUL FRUMOSULUI CA REPER AL ÎNTREGII CULTURI
Abstract
” We call beauty that which is represented without concept as an object of a universal satisfaction” (Kant,1995;52).
We cannot find the interest in studying Beauty since the Antiquity, when it belonged to the divine, the intelligible, being considered ”the brightness” and ”sense” of the world with ”unequaled clarity”. It is ”the best of happiness” ( Platon,1993;92). The entire Beauty of the human face was explained by the order and transcendental harmony, which can be understood only as an ”imitation of something contained in Reason.” (Hadot,1998; 70). Plotin represents another stage in the meaning of Beauty, that is the Middle Ages, which give ”the simplicty of the eye” the part of according the divine in the human with the ”divine in the universe”. Loving Beauty, taken down from the throne of the absolute Idea, remains an eternal delusion considered secondary by the modern man tempted by deceptive, material forces more estranged from the divine Spirit and opened to the meaning of the concrete beauty. This ”journey” (Noica) of the Idea of Beauty will take into account the approaches of Platon, Plotin and Kant.
Résumé
”Est beau ce qui plaît universellement sans concept.”(Kant, 1985; 978)
L ‘intérêt pour la recherche de la beauté ne se trouve pas l’Antiquité, au cours de laquelle la beauté appartenait au divine, intelligible, etant considéré comme “luminosité” et dans le monde “de l’ordre” par “la clarté inégalée”. Il est «c’est la plus haut de la bonheur» (Platon, 1993, 92) toute la beauté du visage humain a été expliqué par l’ordre et l’harmonie de transcendante qui ne peut être décrit que comme “imitation de quelque chose qui est de la Penser” (Hadot 1998; 70). Avec Plotin nous passons dans une autre étape d’importance de la Beauté, le Moyen Âge, fournissant ”la simplicité du regard”, le rôle du divin dans l’homme s’accord avec “le divin dans l’univers”. L’amour de la beauté, déchu du trône de l’idée absolue reste une déception éternelle, secondère dans le fond de l’homme moderne, soumis aux forces trompeuses, matériaux, de plus en plus éloigné de l’Esprit divin et ouvert au sens de la beauté qui plait à la sensibilité immédiate. Cette “péripétie” (Noica) de l’Idée de la beauté inscrira dans son contenu les perspectives qui appartient aux Platon, Plotin et Kant.
Rezumat
”Numim frumos ceea ce este reprezentat fără concept ca obiect al unei satisfacții universale”(Kant, 1995;52).
Interesul pentru cercetarea frumosului nu îl găsim în Antichitate, perioadă în care Frumosul aparținea divinului, inteligibilului, fiind considerat ”strălucirea” și ”rânduiala” lumii cu ”neîntrecută claritate”. Este ”cea mai aleasă dintre fericiri”(Platon,1993;92). Toată Frumusețea chipului uman era explicată prin ordinea și armonia transcendentă, ce nu poate fi cuprinsă decât ca imitație a ceva ce se află în Gândire” (Hadot,1998;70). Cu Plotin parcurgem o altă etapă a însemnătății Frumosului, cea a Evul Mediu, care acordă”simplității privirii”, rolul de acord al divinului din omenesc cu ”divinul din univers”. Iubirea frumosului, detronată de pe tronul Ideii absolute, rămâne o veșnică amăgire, trecută în plan secundar de omul modern, supus forțelor înșelătoare, materiale, tot mai îndepărtate de Spiritul divin și deschis către sensul frumosului ce place sensibilității imediate. Această ”peripeție”(Noica) a Ideii de Frumos va înscrie în conținut concepțiile aparținând lui Platon, Plotin și Kant.
Keywords: Beauty, Idea, divine, judgment of taste.
Mots-clés: la Beauté, l’Idée, divin, le jugement de goût.
Cuvinte cheie: Frumos, Idee, divin, judecată de gust.