Omul ,,K und K” (kaiserliche und königliche). Schiţă de portret.
Fiecare epocă istorică, pe lângă elementul de noutate adus în peisajul cultural al unei ţări sau al unei regiuni, e responsabilă şi de crearea unui anumit gen de om, genotipul, în care se reflectă însuşirile comune ale acelei epoci. Relaţia care funcţionează între om şi epoca respectivă e reprezentată prin parafrazarea unei faimoase zicale, ,,spune-mi din ce epocă eşti, ca să-ţi spun cine eşti”. Romantismul, spre exemplu, este o mişcare artistică şi literară apărută la începutul secolului al XIX-lea ca o reacţie împotriva clasicismului şi a regulilor lui formale, care a preluat tradiţiile naţionale şi populare, promovând cultul naturii, lirismul, fantezia şi libertatea de expresie. Toate epocile istorice, şi implicit culturale, au apărut ca o necesitate a omului de a se autoidentifica şi autodepăşi. Omul dintr-o anumită epocă îl ,,neagă” pe cel dintr-o epocă anterioară, chiar dacă nu total, se neagă simbolic pe sine, se ,,dezice” de lumea în care nu se mai recunoaşte şi în care nu-şi mai regăseşte identitatea. Orice schimbare are la bază o anumită criză, fie ea socială, politică, culturală sau a valorilor. Evoluţia are la bază mişcarea de corsi e ricorsi, mişcarea de du-te-vino, de flux şi de reflux. Întreaga evoluţie a omenirii este de fapt căutarea perpetuă a sinelui, încercarea de răspuns la întrebarea cine suntem şi încotro ne îndreptăm? Amenajarea unui habitaclu are multe în comun cu evoluţia la scară macro: scopul ei este acela de a crea un spaţiu în care omul să se simtă bine, care să-l definească şi să-l (re)prezinte. Reînnoirea perpetuă e oglinda universului în continuă mişcare.