Ecaterina Oana Brândaş, Motivul mântuirii în capodopere ale literaturii universal, Editura Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2012,
273 pagini.
Alexandra Denisa Igna
Universitatea din Oradea
Cartea doamnei Ecaterina Oana Brîndaş, lector universitar de limba engleză la Universitatea Emanuel din Oradea, prezintă o examinare comparativă a motivului biblic al mântuirii în capodopere ale literaturii universale. Autoarea porneşte de la premisa că orice operă de valoare este implicit religioasă şi explică acest lucru prin natura inspiraţiei ca prezenţă divină şi impuls creator. Despre relaţia Bibliei cu literatura s-a scris foarte mult. Bibliografia de la sfârşitul cărţii confirmă şi îndrumă în această privinţă. Motivul mântuirii în capodopere ale literaturii universale are ca obiect de cercetare un sentiment religios, nostalgia paradisului, care legitimizează întreaga viaţă şi trudă a omului, aşa cum apare acest sentiment în sublimarea literară a celor mai mari scriitori ai lumii. O temă atât de generoasă şi vastă, nu uşor de cercetat, avea nevoie în prealabil de lămurirea unor concepte operaţionale, teologice şi de literatură comparată, precum: motiv, influenţe, izvoare, paralelisme şi o largă arie semantică a cuvântului mântuire: păcat, pedeapsă, exil, răscumpărare, jertfă, suferinţă, izbăvire, legământ, predestinare, destin, liber arbitru, iubire. Un întreg capitol introductiv este consacrat explicării meticuloase a acestor termeni. Din mulţimea termenilor cvasisinonimici, cel de mântuire (de la ebraicul yesa) şi corespondentul grecesc soteria, beneficiază de explicitări într-o gamă largă de înţelesuri apropiate: “Mântuirea, ca termen general, denotă izbăvire de mai multe tipuri. Termenul era folosit din cele mai vechi timpuri (în limba şi literatura ebraică şi greacă) având sensuri mai largi, de la a desemna vindecarea unei boli, siguranţa în călătorie, protejarea de diverse pericole, până la răscumpărarea sau eliberarea de sclavie, salvarea dintr-o primejdie sau chiar de moarte” (p.21).