Aflate într-o dialectică multimilenară, Estul şi Vestul s-au influenţat reciproc în mişcarea de clepsidră a popoarelor de pe întinsul Eurasiei. În căutarea originii speciei umane, istoriografii de secol XVIII au ataşat acestui Volkerwanderungen un caracter omogen etnico-lingvistic. Arienii/indo-arienii sau indo-europenii au devenit în istoriografia romanticilor poporul primordial care a creat o limbă comună. Cartea lui Robert Cowan spune povestea instrumentalizării Indiei în articularea mitului arian de către diferiţii scriitori de secol XVIII-XIX şi XX. Cartea nu se ocupă de preluarea mitului arian de către cel de-al III-lea Reich, fapt de altfel foarte documentat, în mod serios sau senzaţional dar alocă un spaţiu marginal şi modului cum arianismul a devenit un bun al ultranaţionaliştilor hinduşi de după independenţa din 1947.
Autorul explică necesitatea unei asemenea cărţi de istorie intelectuală revendicându-se în continuarea şi contra lui Edward Said. Cowan îi reproşează lui Said că, deşi a deschis un drum interpretativ cu Orientalismul său (1978) nu s-a aplecat mai mult asupra cazului german pentru că spaţiul german nu a avut un imperiu colonial, precum au fost cele francez şi britanic. [1] Contra literatului palestinian, Cowan susţine că orientalismul romantic german a fost de fapt cel mai influent şi deci regăsibil în literatura, istoriografia, estetica sau ideologia politică din ultimul secol. Citându-ul pe Anthony D.Smith, Cowan consideră că o istorie intelectuală centrată pe limbă şi pe studiul textelor este necesară înţelegerii naţionalismului modern. [p.5] De aceea cartea sa cuprinde trei părţi cronologice: 425 î.Cr-1765 D.Cr, 1765-1790; 1790-1885.