Laura Spăriosu Onomastica românilor din Banatul Sârbesc Central: Studii de antroponimie, Editura Gutenberg Univers, Arad, România, 2014
Emilia PARPALĂ,
Universitatea din Craiova
Lista lucrărilor de onomastică s-a îmbogăţit recent prin Onomastica românilor din Banatul Sârbesc Central: Studii de antroponimie. Este un debut, în baza tezei de doctorat din 2006, al doamnei Laura Spăriosu, confrenţiar la Universitatea din Novi Sad, Departamentul de limba şi literatura română.
În descendenţa studiilor iniţiate de Radu Flora, monografia are ca obiect onomastica românilor din câteva sate româneşti din Voivodina; perechea din oglindă ar fi cartea lui Mile Tomici, Onomastica sârbilor şi a croaţilor din România (Bucureşti, Editura Academiei Române, 2006). Antroponimia românească a apărut şi s-a consolidat în secolul trecut, prin lucrările lingviştilor Al. Graur (Nume de persoane, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1965) şi Ioan Pătruţ (Onomastica românească, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980); lexicografia onomastică s-a remarcat prin: Dicţionar onomastic românesc de Nae Constantinescu (Bucureşti, Editura Academiei R.P.R., 1963), Dicţionar al numelor de familie româneşti de Iorgu Iordan (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980); Dicţionar de onomastică de Christian Ionescu (Bucureşti, Editura Elion, 2000). La o evaluare de ansamblu, se constată aplecarea spre aspectele empirice – anchete de teren, documente – , în defavoarea stabilirii principiilor teoretice specifice acestei importante ramuri a lingvisticii.
Cartea pe care o prezentăm produce o primă impresie favorabilă ca obiect tipografic, graţie paratextului: coperta solară, ornată cu o fotografie de epocă, conotează estetica etnografică în dimensiunea ei umană generatoare (o mamă cu cei doi copii, la fotograf). Ca alcătuire interioară, cartea şochează la primul contact, din cauza neconformării la structura rigidă, prescriptivă a unei teze de doctorat. Cu un Cuvânt înaine de doar 4 pagini, ce ar putea sluji şi drept Concluzii, cu o bibliografie sintetică şi un rezumat de câte o pagină, corpul cărţii, în format A4, de 268 de pagini, este constitit din liste de antroponime (1200) selectate din registrele matricole pe parcursul unui veac, de la 1900 la 2000. Index-ul reexpune ocurenţele numelor, precizându-le frecvenţa, o operaţie statistică deosebit de relevantă. Listele de antroponime sunt grupate în cinci secţiuni, după localităţile incluse în corpus: Ecica, Iancaid, Sărcia, Torac şi Uzdin, fiecare cu particularităţi privind structura populaţiei, interacţiuni, obiceiuri. Cititorul are libertatea de a parcurge aleatoriu paginile, de a reflecta asupra dinamicii onomastice, condus de firul pe care autoarea i-l pune la dispoziţie în prembul. Şi care este de o limpezime, de o concizie exemplară.