THE SUBJUNCTIVE IN DIRECT OBJECT CLAUSES IN FRENCH AND ITALIAN
LE SUBJONCTIF DANS LES SUBORDONNÉES COMPLÉTIVES
EN FRANÇAIS ET EN ITALIEN
SUBJONCTIVUL ÎN SUBORDONATELE COMPLETIVE ÎN FRANCEZĂ ŞI ÎN ITALIANĂ
Louis BEGIONI
Universita degli Studi di Roma Tor Vergata
CAER EA 854 Aix-Marseille Université
E-mail : louis.begioni@gmail.com
Abstract
Our study aims at exploring subjunctive modes in completive subordinates in French and Italian. The differences in the syntactic behavior of these verbs are sometimes important especially that French mainly employs the indicative mode while Italian prefers the subjunctive one. To understand these differences we refer to the concept of “deflexivity” which shows a different synchronic systemic balance between the two languages due to a shifting in the historical evolution. The interlocutive orientation of the verbs from a semantic point of view – the objective verbs oriented towards an external reality and the subjective verbs oriented towards the subject – and the different values of the subjunctive, modal (virtual) in French and modal and temporal in Italian, contribute to the explanation of the main differences.
Résume
Notre étude se propose d’analyser l’utilisation du subjonctif dans les propositions subordonnées du français et de l’italien. D’emblée, on remarquera que le français privilégie l’indicatif. Pour comprendre ces différences, nous référerons au concept de « déflexivité » qui peut nous permettre les différences systémique en synchronie et en diachronie. L’orientation interlocutive des verbes sur le plan sémantique – objectif vs subjectif – et les valeurs différentes du subjonctif uniquement virtuel en français et temporel et modal en italien nous permettent de compléter notre interprétation pour les principales différences.
Rezumat
Ne propunem să studiem modurile şi timpurile în subordonarea completivă în franceză şi în italiană, concentrându-ne atenţia asupra verbelor de opinie. Diferenţele de comportament sintactic al acestor verbe sunt adesea importante; franceza utilizează mai ales indicativul, în timp ce italiana face frecvent apel la subjonctiv. Pentru a înţelege aceste diferenţe, facem trimitere la conceptul de deflexivitate care indică un echilibru sistemic sincronic diferit între cele două limbi în virtutea unei evoluţii istorice în decalaj. Orientarea interlocutivă a verbelor pe plan semantic – verbele obiective orientate spre o realitate exterioară subiectului şi verbele subiective orientate spre subiect – precum şi valorile diferite ale subjonctivului, modal (virtual) în franceză şi temporal şi modal în italiană, contribuie la explicarea principalelor diferenţe.
Keywords: comparative linguistics of Romance languages, syntax, semantics, interlocution, diachronic linguistics, synchronic linguistics, psychomechanics of language.
Mots clés: Linguistique comparée des langues romanes, syntaxe, sémantique, interlocution, linguistique diachronique, linguistique synchronique, psychomécanique du langage
Cuvinte cheie: lingvistica comparată a limbilor romanice, sintaxă, semantică, interlocuţiune, lingvistică diacronică, lingvistică sincronică, psihomecanica limbajului.