THE ”VAGABOND ANGEL” IN SEARCH OF THE NEW POETRY
”L’ANGE VAGABOND” À LA RECHERCHE DE LA NOUVELLE POÉSIE
”ÎNGERUL VAGABOND” ÎN CĂUTAREA NOII POEZII
Sorin IVAN,
Faculty of Social, Political and Humanistic Sciences
Titu Maiorescu University of Bucharest
Calea Vacaresti, 189, sector 4, Bucharest, Romania
(Email: sorivan@gmail.com)
Abstract
An interesting poet and a ”case” of the lost generation is Dimitrie Stelaru. With an earlier literary debut than the other members of the generation, he adheres to the Albatros project and is one of the most significant poets of the new wave. A rebellious, defiant author, he affirms, in the Romanian literature of the fifth decade, the type of the bohemian and vagabond poet, with an illustrious ascendancy in the world poetry. From this position, his poetry is a protest to the world and a way of evasion in utopian territories, in chimerical spaces. Welcomed as a poet by Eugen Lovinescu himself, he is a genuine author, who makes proselytes in the fifth decade, and, later, in the generation of the sixties. A poet and a character on the stage of literature and life, an authentic bohemian, in terms of his own existence, an escapist spirit, creator of poetic utopias, Stelaru conceives a particular lyrical universe, that contributes to the raise of the new canon, for whom the poets of the lost generation militate.
Résumé
Un poète intéressant et un ,,cas” de la génération perdue est Dimitrie Stelaru. Débutant avant les autres membres de sa génération, il adhère au projet Albatros et il est l’un des auteurs les plus importants de la nouvelle vague. Auteur rebelle, qui défie le sens commun , il impose au niveau de la littérature roumaine de la cinquième décennie, le type du poete bohème et vagabond, avec des illustres ascensions dans la poésie du monde. De cette position, sa poésie est une protestation adressée au monde et une maniere d’évasion dans des territoires utopiques, dans des espaces chimériques. Reconnu comme poète par Eugen Lovinescu, il s’impose comme un véritable poète, qui produit des prosélytes à l’époque, mais aussi plus tard, dans la génération des années soixante. Poète et personnage sur la scène de la littérature et de la vie, bohème véritable, légitimé par les données de son existence, esprit évasioniste et créateur des utopies poétiques, Stelaru crée un univers lyrique propre, qui participe au contour du nouveau canon, pour lequel militent les poètes de la génération perdue.
Rezumat
Un poet interesant şi un ”caz” al generaţiei pierdute este Dimitrie Stelaru. Cu debut anterior celorlalţi membri ai generaţiei, aderă la proiectul Albatros şi se impune ca unul dintre poeţii cei mai semnificativi ai noului val. Autor rebel, sfidător la adresa simţului comun, el afirmă, la nivelul literaturii române din deceniul cinci, tipul poetului boem şi vagabond, cu ascendenţe ilustre pe meridianele poeziei. De pe această poziţie, poezia lui este un protest la adresa lumii şi un mod de evaziune în teritorii utopice, în spaţii himerice. Salutat ca poet de Eugen Lovinescu, se impune ca un autor original, care produce prozeliţi în epocă, dar şi mai târziu, în generaţia şaizecistă. Poet şi personaj pe scena literaturii şi a vieţii, boem autentic, legitimat prin datele existenţei proprii, spirit escapist şi creator de utopii poetice, Stelaru plăsmuieşte un univers liric propriu, care participă la conturarea noului canon, pentru care militează poeţii generaţiei pierdute.
Key-words: lost generation, bohemian existence, poetic protest, evasion, lyrical utopia, new canon
Mots-clés: génération perdue, existence bohème, protestation poétique, évasion, utopie lyrique, la nouveau canon
Cuvinte-cheie: generaţia pierdută, existenţă boemă, protest poetic, evaziune, utopie lirică, noul canon