Ioan Baba, Banatul în memoria clipei, Panciova: Editura Libertatea, 2017, 400 p.
Virginia POPOVIČ,
Universitatea din Novi Sad,
Facultatea de Filosofie
popovic.virdjinija@ff.uns.ac.rs
Scriitorii din Voivodina, aparţinând unei literaturi tinere, în formare, de-a lungul anilor, traversând diverse orizonturi de evoluţie, au simţit nevoia unor evaluări de ansamblu, periodice, tocmai pentru a-şi putea conştientiza şi defini cât mai exact, coordonata valorică pe care se situau în acele momente. Literatura română din Voivodina a promovat încă de la primele încercări de creativitate tendinţa spre autenticitate, reuşind să se bucure de propria identitate cu acel specific oferit de spaţiul multicultural în care a evoluat. Scriitorii aparţinând unei aşa-zise „literaturi mici” (Radu Flora), în mare parte trecând prin „mari frământări şi prefaceri din cadrul literaturilor iugoslave” (Ibidem) au fost întotdeauna în căutare de drumuri şi expresii, au parcurs drumul de la un realism aşa cum era înţeles în anii postbelici, până la găsirea de noi tipare, mai obiectiviste, mai largi, de transpunere a esenţei literare în creaţia lor. Tendinţele şi posibilităţile noi de exprimare şi de afirmare a personalităţii, individuale şi sociale, au avut ecou în domeniul scrisului prin care scriitorii din Voivodina scot la iveală sensuri noi ale scrisului românesc pe aceste meleaguri. Tematica multiplă, bogată şi variată, îmbinarea elementelor limbii literare cu cele dialectale, diferite experienţe literare, uneori tendenţioase, alteori moralizatoare, transmutaţia de la sat la oraş, diferite opoziţii şi planuri inversate, precum şi investigaţia psihologică, limbajul intelectualist, fraza complicată de convenienţă, acţiuni stereotipe, toate aceste caracteristici antrenează cititorul voivodinean la o lectură captivantă. Uneori elementele poetice uşurează lectura iar alteori fraza devine greoaie din cauza abundenţii de bănăţenisme sau calchieri din sârbă, iar acţiunile devin mai complicate.